Lăuta și chitara și-au confirmat rapid, nu doar acustic, ci și ca imagine vizuală, apartenența la ambientul veritabilelor bijuterii arhitectonice ridicate cu veacuri în urmă de nume ilustre din istoria acestei nații; iar Costin Soare, cel care le-a mânuit cu meșteșug și expresivitate s-a dovedit a fi posesorul acelei charisme care aureolează, firesc, actul interpretativ. (…) Depășind granițele Europei, periplul prin literatura de Sud, în Argentina, Brazilia, Paraguay și din nou în Brazilia, pendulând între caracterul dansant al absolut fermecătorului Danza brasileira, tenta nostalgică a evocării figurii poetei Alfonsina Storni din Alfonsina y el mar, sugestivitatea atmosferei de coral schițate cu sensibilitate și căldură în cele trei părți din La Catedral (Preludio/Saudade-Andante religios-Allegro solemne) și puritatea Choros-ului lui VillaLobos, ca esență a unei minuțioase și extrem de inspirate sinteze a folclorului stradal pan-brazilian. Revenirea in Europa s-a produs, apoi, prin intermediul unei piese de rezistență, special alese pentru finalul programului: Gran Jota lui Francisco Tarrega, destinată a pune în lumină la nivelul tuturor parametrilor fonici (inclusiv cel al spectrului timbral) potențiala virtuozitate a chitarei, instrument investit în general cu atributele unei comunicabilităpi mai degrabă intime, discrete, de o rafinată eleganță.

Loredana Baltazar, Actualitatea muzicala